să nu-mi vorbeşti de iubire
ori moarte
de stele ce ard
şi ce mor într-o noapte
să nu-mi vorbeşti de nimicuri ori bani
de părul greu şi albit 
de ani
să nu-mi vorbeşti despre vineri
sau joi
şi mai ales nu-mi vorbi despre noi

câți oameni dormit-au în negre odăi
și apoi e durerea la ziua ce trece
- profunda și-ntreaga 
durere de mai
cu vise murdare în tuș și ulei -
și-apoi e un mâine apatic și rece.

prea multă iubire-i călcată-n picioare
şi noi ne plecăm
în altarele goale de viaţă
de slavă
de galbenii zei
şi parcă s-au născut prea multi
dumnezei 

cel mai tare azi mă doare
un semn mut de întrebare.

ieri o virgulă sfrijită
mi-a lăsat mâna rănită.

ochiul meu tăcut si mic
cu un punct s-a chinuit.

ca să trag aer în piept
le-am închis într-un caiet,

le-am pus lacăt şi zăvor.
noapte bună tuturor!

cântecul meu se lasă cântat
ca Dumnezeu în biserici uitat
cântecul meu, prea sfios şi cuminte,
numără doar câteva cuvinte.

începe cu mine, cu ochiul meu
începe cu cerul, cu Dumnezeu
începe cu apa şi cu pământul
începe cu asprul, prea greul cuvântul.

cântecul meu de viaţă şi moarte
singură l-am cântat într-o noapte:
când plângând arar şi stins,
când cu sufletul aprins.

toamnă. îmi plâng pe buze
norii grei
şi viaţa mea o ştiu banală
şi netrăită într-o seară.
tu poţi să plângi sau poţi să pleci
urechea la cuvinte
moarte, 
tu poţi să faci aşa cum vrei,
pe mine, pe mine lasă-mă
o noapte
sau lasă-mă mai bine joi
să fiu ca mine,
să fiu eu.
nu vezi că basmul nu mai ţine
şi c-or să cadă multe
ploi?

"vino acasă, este foarte târziu în lume"

vino. vino, copilă, acasă
toamna e parcă mai arsă
şi vântul bate mai tare.
în sat e pustiu. şi doare.
te uită-n calendar. e sărbătoare
şi la biserică e slujbă mare
şi prea puţini în sat mai sunt,
prea mulţi sunt astăzi doar pământ.
prea mulţi plecat-au dintre noi.
întoarce-te, copilă, înapoi.

e mai bătrână casa fără tine,
gardul de lemn abia de se mai ţine
şi nucu a-mbătrânit de aşteptare.
în jur miroase totul a uitare
şi-a dragoste tăcută şi uscată
întoarce-te, copila mea plecată.
mi-e dor în braţe să te ţin,
mi-e dor durerea să-ţi alin.
de tine dorul mă omoară,
întoarce-te măcar în primăvară.