miercuri, 11 mai 2011

cântecul meu se lasă cântat
ca Dumnezeu în biserici uitat
cântecul meu, prea sfios şi cuminte,
numără doar câteva cuvinte.

începe cu mine, cu ochiul meu
începe cu cerul, cu Dumnezeu
începe cu apa şi cu pământul
începe cu asprul, prea greul cuvântul.

cântecul meu de viaţă şi moarte
singură l-am cântat într-o noapte:
când plângând arar şi stins,
când cu sufletul aprins.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu