și m-aș jelui la stele
și-aș jeli cu lacrimi grele,
și-aș jeli cu lacrimi multe
cui va vrea să mă asculte:
c-am fost fată și-am fost cioară
și c-am fost întâia oară
noaptea prea târziu și greu
să mă rog lui Dumnezeu
să mă spele de păcate
când prea multe, când uscate,
când prea negre, când tărcate.
n-am păcătuit mai mult
decât Dumnezeu a vrut.
am păcătuit cu sete
ș-acum nu vrea să îndrepte
greșelile mele drepte.
și-aș jeli adânc și greu,
îndărătnic Dumnezeu,
dacă nu vrei să îmi ierți
și de nu vrei să îndrepți
vorba rea ce am rostit,
fapta ce am făptuit.
și chiar dacă ai ierta
fapta și cu vorba rea
n-aș putea să nu fiu cioară
și acum ca-ntâia oară.
mi-ar fi greu acum şi mie
să fiu mândră ciocârlie.
...............................................................................................................................
floare albă busuioc
plânsul meu nu e noroc
şi nici pasărea nu este
începutul de poveste,
poate doară vorba mea
noaptea să se facă stea,
ziua cântec să îmi crească.
Dumnezeu să te ferească
să te joci cu dragostea
şi să furi pe mândra mea,
mândra mea- guriţă dulce,
luna mai să nu te apuce.
nu te blastăm, frate-meu!
eu mă rog la Dumnezeu:
mândra ca să mă iubească,
umbră mare ca să crească
în grădină, după casă!
