şi tu călător într-o gară straină -
aşa stând întors spre mine, spre somn,
îmi semeni leit, îndoliatul meu 
domn -
aceiaşi ochi fără viată şi slabi,
aceiaşi pantofi, când albaştri,
când albi,
acelaşi azi, acelaşi mâine,
la fel aşteptând un tren
ce nu vine...